Pagina de pornire

joi, 28 ianuarie 2010

Mi-au inghetat picioarele

      Acu cateva zile ma laudam ca vine primavara in Timisoara. Si iata ca ma grabii.. vorba unei colege. Ce facusi fata?! M-am grabit. Nu fata... te grabii, asa e corect :)
      Deci.. ma grabii sa declar ca vine primavara la Tm. Si nu fu asa. Prin urmare, mii de scuze celor pe care i-am indus in eroare. Pentru ca, fratilor.. nu va grabiti sa va asezati hainele groase pe fundul dulapului - o sa mai aveti nevoie de ele. Cel putin inca vreo 2 zile - saptamana asta. Si poate si mai colea'. Ca bag seama, de data asta iarna nu se lasa "mituita" cu una, cu doua. Nu ca mie mi-ar parea rau. Doar ca am cam inghetat.. luata asa.. prin invaluire :)
      Desi, ma intreb asa.. pana la urma, ce farmec ar mai avea iarna, daca nu ai si ingheta putintel, pe cand iesi pe afara, cu treburi? Cum ar fi daca nu te-ar mai pisca pielea de frig, nu ti-ar mai ingheta nasul, nu ti s-ar inrosi urechile, nu ti-ai infige mainile pana in fundul buzunarelor, nu te-ar albi ninsoarea, nu ai incasa un bulgare in spinare.. sau nu ai mai trage o tranta in vazul tuturor? Eu zic ca nu s-ar mai numi iarna, daca nu ai testa macar jumate' din ceea ce am enumerat eu mai sus. Pentru ca, pana la urma.. asta e rostul ei. Si farmecul ei. Sa fie rece.. si sa fie altfel. Ca doar nu degeaba a devenit celebra vorba.. iarna nu-i ca vara! :)
      Si cum spuneam, m-am fentat, si v-am fentat. Involuntar - a se nota neaparat la carnet. Dar, pana la urma, a fost o "fenta" draguta. De ce? Pentru ca, de exemplu, azi.. venind de la munci.. m-am simtit teribil  de fericita transpunandu-ma in copilul de odinioara.. si durusindu-ma, fara pic de rusine, pe aleile inghetate din parc. Si Doamne bine fu. Bine de tot! Chiar ma si gandeam.. inainte de a porni in scurta "reintoarcerea la copilarie". E ca si cum ai cumpara azi colectia romanelor lui Jules Verne.. chit ca, sa zicem, n-ai copii. Dar o iei.. pentru copilul din tine. Cel care ai fost.. si care mai esti si acum.
      La fel este si cu durusul pe gheata. De ce sa iti fie frica sau rusine? Ca risti sa cazi de la o altitudine mai mare?? :) :) :) .. cum zice prietena mea. Buna asta.. buna de tot! Desi, poate ca da. Sau.. poate pentru ca ar zice lumea..."dom'le, esti femeie in toata firea"? Ei, ete fis.. si??? Ce-i cu asta? Am murit?? Niet.
      Asa ca nu bag de seama.. imi iau avant cu putere.. si da-i drumul. Uraaaaaa.. O data, de doua ori..  pana cand ZBANG!!! A treia oara e cu noroc. Si mama ce bine a fost :) Asta da iarna!

     Prin umare, ajung la concluzia ca.. eu una chiar ma bucur ca mi-au inghetat picioarele. Si mainile, si urechile.. si nasul.. TOT.
      Si stiti.. abia astep sa imi inghete si maine.. :)

Carmenu,
blogger-itza din mine.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Turisti pentru Romania

Doi ochi si un aparat foto