Acu cateva zile am iesit cu niste prieteni la o bere. Prieteni de la fostul loc de munca.
Nimic special o sa ziceti. Si totusi ceva extraordinar. Mai ales faptul ca dupa 3 luni de “repaos”, relatiile raman la fel. Ca si cum nu ne-am fi despartit decat aseara pe Messenger. Si nu e asa. Si.. ciudat e faptul ca, cu unii oameni, prieteni adica.. poti sa nu te stii decat de 5-6 ani de zile, sa nu te vezi de cateva luni.. dar cand te vezi, sa simti ca acea despartire nu a existat niciodata. Iar cu unii, sa fii coleg de gradi, generala si liceu, iar dupa 12 ani de convietuire… cu facultate cu tot 16.. sa simti ca si 3 luni de pauza reprezinta practic ani lumina.
Oare sa fie de vina simplul fapt ca unele firi sunt mai compatibile? Sau sa fie influenta factorului spatiu-temporal? Prin ce modalitate se poate explica o cunostiinta de 18 ani de zile care bate detasat una de 5 ani?!
Adevarul e ca cei 12-16 ani de trai in comun cu unii, palesc in fata a 5 ani cu altii, desi ideile impartite au fost cam aceleasi. Poate ca in relatie cu altii, ne dezvoltam cu adevarat. Ne aratam adevarata fata.. sau cel putin una cat mai “veridica”. Poate ca noutatea in cazul acesta, in idei, in gandire, in reactii, pasiuni.. subiecte de discutie.. este mult mai semnificativa decat intre oameni care se stiu de-o viata. Si totusi.. cei care se stiu de o viata ar trebui sa “best friends“. Dar poate ca fata de cei cu care ne cunoastem de atat vreme, nu ne mai sinchisim sa parem altfel decat am fost candva. Nu ne indemnam sa evoluam, sa ne schimbam, sa ne “innoim”, chit ca totusi ceva nu mai e cum a fost.
Daca o iau retroactiv si fac o clasificare, relatia cu cei de 5 ani e buna. Ceva intre prieteni buni si foarte buni, cu tendinte de “familiaritate”. Cea cu prietenii de 7-8 ani e de-a dreptul “familiara”, iar cu cei din perioada scutecelor (gradi, generala, etc) .. e… pai.. nu prea mai e nicicum. Poate cararile diverg in asemenea masura incat o data cu trecerea timpului sa se distanteze de tot? Asta sa fie explicatia?
Si totusi..
