Despre pasiuni.. si altecele

      M-a prins asa o idee sa scriu cate ceva despre pasiuni, hobby-uri sau cum vreti sa le ziceti. Mai ciudate sau nu, mai scumpe sau mai ieftine, interesante, de moment sau de durata. Nu conteaza.. pasiuni sa fie.
Asa ca am sa incep cu o clasificare mai neoficiala, a acestora.

1. Hobby-ul de familie.
       Aici am decis sa prezint cea mai mare pasiune a familiei.. TRABANTUL.

      Desi pentru unii o fi sunand, daca nu ciudat, atunci cel putin haios, trabantzelul este o masinuta de suflet, care pe langa utilitatea aferenta unui autoturism, necesita multa multa daruire.. castigand teren pe zi ce trece in  sufletul unui numar tot mai mare de soferi (au ba).
     Cum zicea candva un alt trabantist de-al nostru, pentru unii trabantul este o masina.. pentru altii este o bijuterie. Pentru parte este masinutza de zi cu zi, pentru restul este un mod de a-si ocupa timpul liber. Pentru multi reprezinta o mandrie si o provocare, in timp ce pentru altii reprezinta poate doar o necesitate "locomotorie". Insa oricare ar fi "propulsorul" acestei pasiuni fata de micul bolid, acesta "functioneaza".. si odata pornit, cu greu mai poate fi "tras pe dreapta". 

      Este foarte cunoscut faptul ca un trabatist nu este trabantist daca nu stie ca o asemena masina presupune pe langa cunostiintele necesare o imensa rabdare si mai ales interes, deoarece, asemenea altor pasiuni, trabantzelul atrage dupa sine o investitie, mai mica sau mai mare. Insa oricare ar fi natura sau valoarea acestei "investitii", pentru toti inseamna acelasi lucru.. si anume, dragostea fata de acea "minune nemtzeasca" (a.k.a das kleine wunder) care mai aduce inca si astazi zambete de admiratie.. sau melancolie.. pe fetzele tuturor privitorilor.

 2. Hobby-ul.. ca si meserie.
      Desi pentru unii hobby-ul reprezinta o modalitate de relaxare, cativa dintre noi reusesc sa imbine, vorba vine, utilul cu placutul. Si uite asa ia nastere hobby-ul ca si meserie.
      O astfel de pasiune poate fi considerata, dupa parerea mea, pictura. Ceea ce este de admirat la ea, este ca pe langa faptul ca nu constrange imaginatia la anumite tipare, ea poate reprezenta in acelasi timp.. o sursa de venit (ca sa-i zicem asa). Pentru ca ea poate fi vazuta in multe dintre cazuri, ca si o imbinare placuta dintre, pe de-o parte, manifestarea de creatie, talent si dorinta.. iar pe de alta parte, afirmare, share-uire si de ce nu.. recunoasterea materiala.

      Practic, se poate vorbi despre un perpetuum mobile. Un circuit al acestei pasiuni.. de la inspiratie, la hobby, de la hobby la munca, de la munca la afirmare, de la afirmare la "recunoastere". Iar apoi.. inapoi.. la re-investire, incepand cu inspiratie, hobby.. s.a.m.d. Totul pe baza principiului economiei.. adica de re-investire. Intr-un hobby.
      Desi poate multa lume nu ar fi de acord, doresc sa mentionez ca un bun prieten de-al meu, pictor.. traieste conform principiul acesta: al manifestarii picturii ca si hobby.. si ca si meserie.  Si nu se simte incorsetarea in niciuna dintre lucrarile lui. Muza lui ramane mereu libera, creatiile mereu diverse, iar recunoasterile.. mereu la adevarata valoare a pasiunii pentru ceea ce face.


3. Hobby-ul copilariei.

      Iata ca un asemena hobby..  al tineretei noastre, este modelismul.
      Tipic masculin.. si totusi nu. Femeie fiind, admir orice macheta facuta cu "sudoarea" lipiciului din mana dreapta si a pensulei din mana stanga. Sau vice-versa, dupa caz. O astfel de pasiune, pe langa faptul ca presupune o imensa dovada de rabdare, precum si cultivarea unei indemanari si precizii deosebite, ea atrage dupa sine si o imbogatire a cunostiintelor cu privire la "modelul" creat.

      Dupa parerea mea, modelismul poate fi comparat cu o mica manifestare a creatiei. Fara a exagera pe ideea unui mic creator totusi.. deoarece iubitorul de modelism este cel care da viata fiecarei machete in parte. Fie ca e vorba de un avion, trenulet, masinuta, tanc, etc.. dorinta si daruirea fata de creatie este cea care da putere si insufleteste fiecare model in parte. Si nu vorbesc doar din auzite, ci din vazute. Mai precis din admiratia pe care o am fata de fiecare noua macheta care prinde viata si ne imbogateste colectia personala.

      Iar pentru cei care totusi sustin ca este un joc de copii, as veni cu completarea ca .. desi maturi, in fiecare dintre noi mai traieste acel copil.. care spre fericirea noastra.. mai stie.. si mai ales isi doreste sa se joace.

4. Hobby-ul.. de re-creatie :)
      Iata ca aici am sa vorbesc despre un aspiratia la un hobby putin mai feminin.. si anume olaritul.

Eu sunt o pasionata...si totusi necunoscatoare a olaritului. Motiv pentru care m-am decis sa incep un curs de acest gen. Multi ar zice ca sa-mi vad de treaba mea... dar nu multi vad ca in fiecare dintre noi exista dorinta crancena de a scapa de rutina de zi cu zi.. si de a refula undeva, intr-un anume fel si la un moment dat. Daca pentru unii hobby-ul de re-creatie il reprezinta tenisul de camp.. respect asta. Dar in acelasi fel, olaritul.. sau orice altceva, care relaxeaza spiritul si lasa drum liber imaginatiei.. si creierului.. sa se mai "scuture de praf".. poate fi considerat ca fiind tot o astfel de refulare. Sau chiar mai bine zis.. de "resetare".

5. Iar ca sa inchei aici,.. cu lista mea de hobby-uri, hai sa adaug unul general valabil. Si anume hobby-ul de .. hobby. Adica fotografiatul. :)

       Spun general valabil, pentru ca toata lumea in ziua de azi face poze. Nu neaparat fotografiaza. Ci doar face poze. Si a nu se confunda acel "fotografiat" cu pozele facute cu telefonul mobil (de exemplu). Pentru ca desi se zica ca adevarata arta nu tine de "aparat" ci de ochiul creator, fotografiatul ca si hobby.. si implicit ca si daruire, tine si de "mecanismul" in sine.

      Este general cunoscut ca un hobby se dezvolta cel mai bine utilizand elementele cele mai veridice sau mai adecvate unei "cultivari" cat mai reusite. Si nu neaparat adecvate ca si usurinta.. ci ca si calitate. Pentru ca desi nu trebuie sa fii profesionist ca sa faci o poza, trebuie totusi sa ai in tine pasiunea, care implicit atrage dupa sine inspiratia si dorinta de a "creea" o poza.. in adevaratul sens al cuvantului. Astfel, imbinand aceste elemente, poti sa devii un pasionat.. cel putin junior.. ca si mine. Si sa continui sa te dezvolti si sa-ti dezvolti aceast pasiune, cu fiecare fotografie in parte. Pentru ca ai in mana puterea de a face pozele sa vorbeasca, sa lumineze.. sa isi spuna povestea. Acesta este fotografiatul.. ca si pasiune. Sau pasiunea din fotografiat.

      Oricum, indiferent de hobby-ul nostru, ceea ce conteaza cu adevarat, este faptul ca incercam sa facem ceva, ca punem suflet in ceea ce facem.. si mai ales ca insistam sa ne perfectionam in acel lucru. Aceasta este adevarata esenta a unui hobby, oricare ar fi natura lui. Sa ne umple timpul cu ceva.. altceva.. ce sa ne permita evadarea din rutina zilnica si transpunerea intr-o lume a creatiei, a linistii si relaxarii.. practic intr-o lume in care sa fim cu adevarat noi insine.

      Asa ca, draga cititorule.. hobby-ul tau care este?


Carmenu,
blogger junior :)