Visam cu ochii deschisi, asteptam cu nerabdare intalnirea cu EA, lumea mea cea minunata, in care reuseam de fiecare data sa ma regasesc, sa fiu EU cu adevarat ! O descoperisem cu greu, dupa efortul urcusului, insa odata ajunsa sus ma coplesise. Si era perfecta: un amestec imbatator de liniste, frumusete naturala, maretie, lumina si pace…care de fiecare data te primea cu bratele deschise, te ametea si te facea sa zbori.
Insa la ultima intalnire nu a mai raspuns « prezent ». Ciudat …pentru ca EA era tot acolo… nu se deplasase nici un cetimetru mai la stanga sau mai la dreapta… insa in acelasi timp era departe, mult prea departe. Realitatea cruda isi intinsese bratele si peste ea, iar valorile pt care o pretuiam rezistau cu greu asaltului… asalt provocat din pacate ..tot de noi.. si de semeni de-ai nostrii. Egoismul si rautatea oamenilor care ar fi trebuit sa o apere si sa o ajute sa dainuie peste ani, o distrugeau putin cate putin devenind o victima colaterala a unui razboi absurd…
Cu sufletul chinuit si gol si cu picioarele de plumb m-am reintors in cotidian sperand ca timpul sa o ajute sa-si vindece ranile provocate de oameni si sa redevina «acea lume minunata »…daca nu pt mine, macar pt generatiile viitoare. Pt ca avem nevoie de ea !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu