Back to the origins..

Back to the origins, back to the roots... Back to Oas :)

Niciodata nu am crezut ca intoarcerea si mai ales sederea mea acasa, va fii atat de binevenita. Retragerea intr-un loc mai fara griji "din alea", mai fara stresul de la serviciu, cu mai mult aer curat si mai multa libertate... mai multe dealuri si mai multa natura. Acum imi dau seama cat de mult imi lipsesc iesirile in aer liber, dealurile, verdeata, vecinii galagiosi de deasupra, aglomeratia din centrul impanzit de masini, fetele cunoscute la tot pasul.. accesul redus la internet si lipsa batailor de cap de la Tm. Chiar nu am crezut sa-mi lipseasca atat.. Cred ca daca ma gandesc bine, as putea sa ma re-acomodez cu traiul de aici. 

Ma plimbam deunazi pe ulitza, admirand casute in stanga, vilutze in dreapta.. insa per ansamblu frumusetea generala.. linistea inconjuratoare.. "lentoarea" vietii. Regaseam, nu neaparat sensul vietii, ci mai degraba visele parca de mult pierdute, sperantele, nazuintele crezute moarte, optimismul cu care acu 11 ani am plecat de aici. Regretabil faptul ca trebuie sa te intorci in timp 350 km pentru a redescoperii acel loc unde sa te simti mai in largul tau, chiar si numai pentru cateva zile. 

Si asa intoarsa in timp, vad ca totusi s-au schimbat in bine cateva lucruri pe aici. Constat cu placere ca desi lumea gandeste ca si noi, cei din orasele mai mari, ca desi lumea e la fel de "stresata" de cotidianul sumbru, totusi, dupa o zi de lucru, stie sa redevina om.. sa se reintoarca la traiul simplu, linistitor si atat de placut.. specific oamenilor "mai de pe la tara".

Asa ca stau si ma gandesc: cred ca multora dintre noi asta ne lipseste.. sa stim sa mai domolim acest carusel zilnic al existentei noastre. Ne lipseste experienta, cultul a ceea ce inseamna "dominarea timpului si nu dominarea de catre timp". Pentru ca orice ar crede altii, aici timpul parca trece mai incet. Cu munca, familia, cu griji cu tot.. oamenii au alte valori, au alte credinte, aici iarba este mai verde, painea este mai buna.. ritmul este mai alene.. Totul parca e mai simplu si totul parca e mai frumos..

Si atunci cum ar fi mai bine?! Nu ar trebui sa ma intorc acasa? Si asta fara sa las impresia de capitulare in fata tumultului cotidian sau citadin.. ci doar pentru a alege lentoarea atat de specifica oraselor mai mici? Pentru ca nu pot sa nu ma gandesc ca poate grijile noastre sunt pana la urma direct proportionale cu marimea orasului: mai multe optiuni, mai multe dureri de cap..
Si atunci, inevitabil ma intreb... pana la urma cine e mai castigat? Cel care are din ce alege, dar nu are timp... sau cel care are timp si pana la urma are si din ce alege?

Analiza e grea, decizia e simpla.. Eu una chiar ca m-as intoarce acasa.

Carmenu,

.. si radacinile ei.