E liniste..

Stau la terasa.. Frunzaresc presa si beau o bere. Ma uit aiurea in jur. Doar doua-trei mese ocupate. In rest liber. Mai trece un caine, mai oprese o masina, din care se coboara doua "suflete" ce se indreapta spre o tinta bine definita. Ma intorc la presa mea.. Dilema veche.. E numarul de saptamana aceasta. Citesc cu drag o parte din articole. Dar restul decid sa le las pe mai tarziu. Inchid ziarul si ridic capul. De cealalta parte a mesei, Mihaela citeste si ea. Se uita la mine si.. ne uitam amandoua in jur. E liniste mare. Nimeni pe drum. O fi caldura de vina?!

In zare se vede un fulger.. iar apoi vine si tunetul. Incerc sa dibuiesc distanta la care fulgera.. "O sa ploua!" ii zic apoi lui Miha. "Da, asa se pare.." imi raspunde.

Ma gandesc la ceea ce am facut ieri. La expozitia foto la care am fost.. La cele cateva imagini care mi-au ramas in minte. Nimic extraordinar.. poate doar momentul bine ales. Insa, uite ca se poate.. si la fel as putea si eu. Si oftez.. parca vreau, dar nu pot. Ceva ma tine in loc. Linistea asta exterioara.. parca nu e normala. Cand pe interior ma simt atat de contrariata. Parca am un mic "revolutionar" care si-a gasit lacasul in mine.. Si nu-mi mai da pace. Ma tot sacaie.. si ma tot indeamna sa ma intreb "ce sa fac?" Sau poate "ce sa mai fac?!" Nici eu nu stiu. Caut un raspuns.. dar nu vine. "Ma duc sa dau un google diseara - poate ma mai lamuresc cat de cat". Poate..

Incepe sa bata vantul, din ce in ce mai tare.. Alte doua suflete incep sa se agite in drumul lor, spre o destinatie.. si de data asta bine stabilita. Clienti noi la masa.. "Silviu, imi aduci si mie o cafea?! Parca berea prea m-a molesit". Si poate totusi nu e berea. Poate e linistea asta... dinaintea furtunii. Sau caldura mare.

Incerc sa revin la gazeta mea. Insa nu mai imi capteaza atentia. Ma straduiesc sa ma concentrez.. insa privirea mi se opreste la 2 rockeri de la masa invecinata. Oare ce cauta astia aici?! Nu se incadreaza deloc in decor. Nu trebuiau sa fie la Sibiu la Artmania?? Sau la Cluj, la concertul lui Maiden?!? Si-mi aduc brusc aminte de Fla.. oare el o fi mers? Sa-l sun sa vad? Parca si Poli Tm juca cu Craiova acuma. Grea decizie pe capul lui.

Imi intorc iar privirea spre parcare.. nimic. Si nimeni. Doar vantul, care bate din ce in ce mai tare. Si tunetele, din ce in ce mai aproape. Sigur vine ploaia!

Mi-aduc aminte de cartea pe care mi-am luat-o ieri. O scot din geanta si ma uit la ea cu drag.. mi-am si semnat-o.. cu dedicatie speciala pentru mine. O deschid si incep sa citesc.. zambetul mi-e din ce in ce mai larg. Ajung chiar sa si rad.. desi nu exista nimic neaparat comic in ceea ce citesc. "Femeie, o sa zica lumea ca esti cu capul.. de rizi singura!" zice Miha zambind. "Ei si? Ride si tu cu mine.. sa fim doua!" .. imi vine mie in minte, insa prefer sa-i explic haiosul din ceea ce citesc. Nu stiu insa daca reusesc sa ma fac inteleasa.. nici eu nu ma inteleg pe mine.

A inceput sa ploua.. apar cateva umbrele la orizont.. dar nici o agitatie. "Oare o sa-mi ploua in balcon?" ma intreb asa in treacat.. Nici un raspuns.. "Mi-am lasat calculatorul deschis!" imi trece mai apoi prin minte. Desi.. toate mi-s in priza.. asta e. Cum a fi norocul. 

Revin la lectura.

Vine si Silviu cu cafeaua.. doar doua plicuri de zahar de data asta. Cred ca l-a "scolit" Gica inainte de plecare ca sa-mi taie din ratie, altfel fac diabet de la atata zahar.

Ploua din ce in ce mai tare. In sfarsit, poate se mai racoreste atmosfera. Inchei capitolul 2 din carte si privesc aiurea. Un tanar vine agale prin ploaie, nepasator la stropii mari care-l uda din cap pana in picioare. Nimeni nu se agita. E un decor absolut normal, pentru o duminica dupa-amiaza.

In ce luna suntem? intreb eu apoi.. "August" mi se raspunde. Da.. mai e putin si vine studentimea inapoi. Si gata cu linistea. Asa apasatoare cum e, totusi o "gura de pauza" este mereu binevenita. Iar o sa inceapa agitatia.. si-ti vei da seama ca s-a terminat cu vara.. 

Insa acum e liniste. Si desi la radio se dau toate slagarele tineretii mele, e liniste.. Pacat ca numai in exterior. In interior, ala micu nazdravanu'.. ma bate la cap sa nu stau degeaba. Nu e vreme de pierdut, imi repeta el. Insa nu-mi zice si ce sa fac.. Imi da numai franturi de idei.. insa fara solutii. Solutiile trebuie sa le gasesc eu.

Poate daca as mai avea doua zile din astea, pline de liniste.. poate ar veni si solutiile.

Poate...

Pana atunci, raman aici cu linistea mea. Exterioara. Nenaturala. Fortata. Ca "linistea de dinaintea furtunii!" Si pe cat de nenaturala, totusi ea e superba. Din cand in cand mai trebuie si din asta. Pentru ca imediat voi fi fortzata la trezire.

Deci, hai sa profit cat mai mult...

Carmenu,

blogger-itza cuprinsa de prea multa liniste.