Zilele babei, zilele primaverii...si zilele muierii! :)

      Vin si eu cu restrospectiva dupa aprox 2 saptamani de la mult cunoscuta zi de 1 Martie... prima zi din asa zisa "primavara". Si nevrand sa insist pe ideea primaverii care ba vine, ba nu vine.. desi dupa cum se pare, ursul "naspetul" chiar si-a vazut umbra cand si-a scos botul din barlog.. (mai bine statea cuminte si mai tragea un pui de somnic... lasand o tzara de speranta in sufletele oamenilor).. se pare ca ne-a "intzarcat" - vorba vine.. cu inca o luna de "iarna ploioasa". Asa ca, nevrand sa revin la povestea primaverii  intarziate la datorie, fac referinta la zilele babelor, la Martisorul de 1 martie si la Ziua Femeii.

      Desi am aflat mai tarziu... ca cica vorba batranilor zice ca baba trebuie aleasa in aceeasi zi cu ziua nasterii.. eu m-am grabit sa scap de stresul zilelor frumoase sau nu.. si am ales.. prima zi, deci prima baba. Care fu.. putin mohorata la inceput, mai promitatoare spre mijlocul zilei.. si chiar vioaie spre sfarsitul acesteia. Asa ca, daca e sa ma iau dupa "interpretarile" batranesti.. o sa am un an... mai reusit spre mijloc-sfarsit. Deci.. as mai avea de indurat ifosele babei mele..  pana prin luna mai.. sa zicem :)

     Apoi... cu ocazia aceasta mentionez si de 1 Martie - Martisor.. cand, spre surprinderea mea, am primit mult mai multe martisoare decat in anii anteriori. Deci e de la sine inteles ca eu.. ca si un adevarat om pastrator si purtator de traditii.. aratam ca un pom de Craciun, tot decorat cu toate cele. Insa sentimentul de multumire si apreciere sincera a gestului in sine.. a batut detasat greutatea martisoarelor expuse la "pept" :)
     Iar dupa cateva zile.. mai precis o saptamana.. iata ca uimirea mea a fost din nou, placut surprinsa... de alte mici atentii.. legate de ziua de 8 Martie - Ziua Femeii. Cand lucrurile nu au fost cu nimic mai prejos.. florile au venit garla si felicitarile asemenea.

     Si asa, s-a dovedit inca o data ca gestul nu tine de bani, aprecierea si bunul simt nu tine de criza.. Totul in sine, tine de om, de suflet, de dorinta de a aduce o bucurie, de intentia de a sarbatorii pe cineva apropiat si drag totodata. Pentru totul nu tine de obligatie sau de valoare.. ci doar de esenta. Si este placut sa vezi ca mai sunt persoane care mai vad esenta in astfel de lucruri.

       Si ca sa inchei o mica.. asa cum am zis mai sus.. "retrospectiva".. poate fara noima de aceasta data... ma bucur ca a fost cineva acolo sa-mi aduca si mie o mica bucurie.. in aceasta perioada mai "mohorata" a exsitentei mele. (daca e sa ma iau dupa babutza mea).

     Asadar si prin urmare..

     LA MULTI ANI femeilor.. si la multi ani celor care mai vad esenta in lucruri simple!

Carmenu,

bloggeritza cu martzisoare :)

Lucruri care nu mai sunt cum au fost

      Mi-aduc aminte cu drag de trandafirii din gradina bunicii.. De tot ceea ce insemnau ei: culoarea lor de un rosu aprins, parfumul deosebit de imbatator, atentia cu care trebuiau ingrijiti.. care pe vremuri ma aducea la o adevarata stare de disperare.. Sau de lalelele frumoase, din care bunica mereu imi facea de ziua mea cate un buchet.

      Mi-aduc aminte de sosirea primaverii.. cand cu tata si cativa colegi, colindam dealurile din zona in cautarea ghioceilor.. pe care cu mare grija ii aduceam acasa.. ca sa avem si noi, in casele noastre, un semn al mult asteptatei primaveri. Mi-aduc aminte de serile petrecute cu vecinii pe bancuta din fata casei bunicilor, in vacanta de vara.. de risetele, glumele, povestile nesfarsite, lungile seri de vara, calduroase si inmiresmate... menite sa incununeze gratios o zi de munca incheiata. Sau de duminicile, cand la tara, toata lumea iesea la "promenada".. in timp ce noi ne refugiam in parc ca sa ne bucuram de linistea si frumusetea momentului.

      Imi aduc aminte cand am mai crescut.. de frumusetea anilor de liceu. De spectacolele pe care le faceam cu diferitele ocazii, de bucuriile pe care le gaseam in orice lucru, orice poanta, orice mica nebunie. De chiulitul de la ore.. parca altfel decat la alte clase.. de prima excursie facuta numai intre colegi.. cu corturile, la munte. De placerea de a fi noi cu noi, intre noi.. de a fi responsabili  unul pentru celalalt.. de a fi raspunzatori pentru deciziile luate, de a fi un grup, la bine si la rau.. in adevaratul sens al cuvantului. De a fi maturi, la o varsta imatura inca.. Dar o imaturitate frumoasa.

      Imi aduc aminte de prima data cand am urcat pe munte.. in adevaratul sens al cuvantului. Prima experienta.. care a marcat inceputul dragostei pentru munte.. si care a atras dupa sine multe alte "incercari" de acest gen. Sau de primele excursii hai-hui.. facute prin te miri ce zone si te miri ce distante mai degraba mari, decat mici.. fara planificari, fara orare.. fara pregatiri minutioase. Doar pe principiul "carpe diem".

Mi-aduc aminte de primul loc de munca.. de primii mei colegi de serviciu, primul contact cu viata de zi cu zi, parca mai neimportanta atunci, de diminetile petrecute la terasa, la o cafea, inainte de inceperea lucrului si de dupa-amiezele petrecute tot la fel, imediat dupa serviciu. De acea stare de neabandonare totala fata de plictisul si rutina zilnica.

      Mi-aduc aminte de prima excursie la Targul de Fete de pe Muntele Gaina.. si implicit de prima ploaie memorabila.. care ne-a lecuit de sindromul "prognozei meteo" pe tot restul vietii. Sau de prima vizita organizata intr-un alt oras.. de frigul si ploaia experimentate.. insa intrecute de curiozitatea si veselia care nu ne-a lasat balta nici o clipa. Sau de prima incursiune de 1 mai, in Maramures, incheiata cu vizita "fulger" la Cimitirul Vesel.

      Imi aduc aminte de experienta inedita a urcatului in Piatra Craivii.. pe un traseu netestat de nimeni pana atunci. Mi-aduc aminte de frigul mancat in gara din Caracal.. cu ocazia unei depuneri de juramant. Sau de prima vizita la cetatea de la Soimos, cand vaca mi-a mancat tot sandwich-ul din rucsac. :)

      Imi aduc aminte de majoratul meu.. cand pe firul povestii vietii mele "viitoare" a trebuit sa-mi descopar cadourile ascunse prin te miri prin ce "boscheti" din padure. Imi aduc aminte de anii de studentie.. in care cele mai frumoase momente mi le petreceam la Cluj si prin imprejurimi, de chefurile tinute cu prietenii, de noptile dormite pe malul lacului, de zilele pline de muzica si veselie, de gratarul facut in mijlocul iernii, in prima zi a noului an..

      Imi aduc aminte de fiecare foc de tabara, mai cu seama de cel de langa Manastirea Tismana.. memorabil moment.. de prima experienta a trabantului pe Transfagarasan.. de "aproape" prima intalnire cu Lacul Balea.. si de experienta inundatiei de pe valea de sub Cetatea Poienari.. Dar sa nu uit si de prima excursie cu Traby in Cheile Turzii..

      Imi aduc aminte de drumul de la Satu-Mare la Sibiu, pentru prima editia a Festiv. Artmania... de plimbarea deosebit de lunga si de frumoasa prin Muzeul Astra, de ultima seara de concerte, de prestatia de neuitat a formatiei Iris.. de perindatul noaptea pe strazile Sibiului adormit. Sau de prima vizita la Muzeul Brukenthal.. si mai apoi, de prima experienta a Festiv. Medieval de la Sighisoara. Si astfel nu se poate sa uit unica experienta a Festivalului Saltimbancilor din Timisoara.. cu acea noapte de cantec si veselie, din Piata Unirii..

      Mi-aduc aminte de fiecare data cand mi-am spart capul... si de singura data cand l-am spart altcuiva. De primul aparat foto digital, de primul cort si de bucuria primului sac de dormit. De primii bocanci, de rucsacul de munte.. de primul catarat pe stanci, aiurea.. de prima noapte dormita pe creasta Fagarasului.. de fiecare vizita la obeliscul din cetatea Alba-Iulia si de prima bratara a prieteniei pe care am avut-o.

      Mi-aduc aminte de toate.. Si incerc prin aceasta sa-mi aduc aminte cine eram.. ca sa nu uit cine sunt.. si ca sa schimb ceea ce as putea deveni.

      Mi-aduc aminte de toate si incerc din rasputeri sa lupt cu rutina si greutatile de zi cu zi... pentru ca aducerea aminte sa nu se opreasca aici.. sau acu cativa ani. Pentru ca atunci cand ies sa ma plimb, sa nu simt nevoia sa ating iarba ca sa-mi aduc aminte de primavara.. sau sa nu simt nevoia sa revad imagini, pentru a nu uita cum pot sa traiesc. Ca sa nu ma uit melancolic in urma, sa imi aduc aminte ce-mi place, ce vreau, pot sa fac si pot sa fiu in continuare.

      Intradevar, lucrurile nu mai sunt cum au fost...Valorile adevarate se pierd in lucruri fara sens, fara rost. Se pierd in forme fizice si comerciale. Totul tinde sa devina insipid - incolor - inodor. Acel trandafir al copilariei tinde sa devina azi.. DOAR o floare. Bucuria culesului ghiocelului si a primaverii se preschimba in statul la terase si tanti ce vine cu ele gata culese si "impachetate" pentru vanzare. Iar farmecul alergatului dupa trenuri prin gara cu rucsacul in spate, se preschimba in comoditatea oferita de masina.

      Asa ca nimic nu mai e cum a fost. Dar pornind de la ceea ce a fost.. ramane in puterea fiecaruia sa reinvie, sa traiasca si sa cultive mai departe lucrurile, asa cum sunt ele cu adevarat.

      Pentru ca pana la urma.. nici un efort nu este fara rost.

Carmenu,

blogger "de trecut".